Obiceiurile sunt adânc înrădăcinate în personalitatea unui popor, iar cultura românească este una bogată în tradiții și datini. Obiceiurile funerare se practică din cele mai vechi timpuri, ele fiind modelate de cultura locului, de contextul sociologic, de religie și, poate cel mai important, de alegerea fiecărei familii.
Practicăm unele obiceiuri funerare fără a le cunoaște semnificația, deoarece acestea au făcut mereu parte din familie. Totuși, se renunță treptat la unele datini creștine, în special în rândul persoanelor tinere care locuiesc în zona urbană. Este important să amintim cele mai populare obiceiuri funerare din zona Transilvaniei, din religia creștină, pentru a păstra măcar amintirea lor.
Care sunt cele mai cunoscute obiceiuri funerare, care se practică și azi?
1. Familia apropiată va purta haine închise la culoare nu numai în cadrul slujbei de înmormântare și priveghi, dar și în zilele dinaintea înmormântării și după. Purtarea hainelor sobre o perioadă îndelungată după moartea cuiva drag face parte din doliu, însă tradițional toată familia implicată în procesul de organizare a înmormântării poartă haine negre sau închise la culoare.
Îmbrăcămintea sobră nu face parte numai din codul vestimentar al familiei, ci și a persoanei decedate. Bărbații trecuți în neființă se îmbracă în costum, femeile căsătorite se îmbracă în fustă, cămașă sau bluză și sacou – toate în culori închise sau negru. Tinerele necăsătorite se vor îmbrăca în rochii albe, de mireasă, înainte de așezarea în sicriu, iar tinerii în costum de mire. Această vestimentație aparte are rolul de a oferi în plan simbolic o nuntă celor care au trecut în neființă înainte de a avea parte de ea.
2. Cei adormiți se leagă adesea de mâini și de picioare atunci când sunt așezați în sicriu. În anumite zone acest obicei este considerat unul păgân, dar cei ce îl practică nu uită niciodată să dezlege membrele defunctului înainte de înhumare. Deși gestul este considerată ca fiind o “piedică” pentru sufletul decedatului, legarea mâinilor are și o explicație biologică – corpul unui decedat nu poate păstra mâinile împreunate pe piept în mod natural.
3. Toate oglinzile din casa unei persoane care a trecut în neființă se acoperă până după înmormântare, iar pentru acest obicei superstițiile sunt împărțite. Pe de o parte, se crede că, dacă defunctul își vede reflexia în oglindă, sufletul său va rămâne în casa respectivă în loc să plece spre lumea divină. Pe de altă parte, se crede că apariția persoanei care tocmai a decedat în oglindă prevestește moartea altei persoane și este considerat un lucru îngrijorător să lași oglinzile descoperite.
Testimoniale Sever Funerare
4. Unele familii așează în mâna defunctului lor bani, pentru a-i folosi la trecerea dintre lumea pământească și cea divină. Ba chiar și unele obiecte personale, precum lucruri de valoare sau care poartă amintirea familiei se așează în sicriu, pe lângă persoana decedată. Mulți credincioși, dar și Calendarul Ortodox consideră acest obicei ca fiind unul păcătos, de asemenea neagreat de către preoți. Cu toate acestea, este un obicei funerar încă des întâlnit.
5. Persoanele creștine care participă la priveghi și/sau înmormântare se salută cu “Dumnezeu să îl/o odihnească”, aducând ultimele omagii persoanei trecute în neființă. Aceste evenimente sunt destinate plângerii și comemorării persoanei care tocmai a decedat, așa că formula de adresare și subiectele de conversație gravitează doar în jurul ei.
6. Scoaterea sicriului din casă, capelă sau biserică, pentru a-l transporta la locul de veci, este un moment sfâșietor pentru familie, dar este și un moment în care obiceiurile funerare se respectă. Defunctul se va scoate întotdeauna cu picioarele înainte din clădire, deoarece se ține cont de faptul că sunt primele care ating pământul, iar capul este asociat cu ridicarea la cer.
7. Am menționat mai sus ținuta în care se înhumează decedatul și ținuta pe care o poartă familia apropiată în zilele premergătoare înmormântării, dar și în zilele de doliu. Tradiția creștină cere ca toți participanții la înmormântare și priveghi să poarte haine sobre, precum am descris pe larg în articolul despre cum trebuie să ne îmbrăcăm la o înmormântare.
8. Convoiul mortuar, sau cortegiul funerar, este coloana formată dintr-o mașină încărcată cu flori și coroane funerare care transportă sicriul la locul de veci, urmată de un șir de persoane. Cortegiul funerar este compus din persoane care duc praporii cu prosoape și colaci, preotul și diaconul, precum și familia care plânge pierderea suferită. Toți cei care doresc să însoțească acest șir solemn și să participe la slujba de înhumare sunt primiți în cortegiu, în spatele familiei apropiate.
9. Preotul oficiază slujba de înmormântare având o sticlă de vin și un colac pe masă. Aceste produse funerare reprezintă ofrandă pentru cel adormit. Doxologia sugerează și că sicriul se stropește cu vin amestecat cu ulei atunci când este coborât în pământ, lucru care simbolizează curățirea de păcate.
10. În mod tradițional, după înmormântare se oferă pomană celor care au fost alături de familie în aceste momente. Pe lângă produsele de patiserie, care se împart tuturor participanților la înmormântare, se obișnuiește ca familia care a organizat ceremonia funerară să invite un număr de persoane la masă, precum și pe preotul care a oficiat slujba. Numărul de persoane invitate la masa de pomană se stabilește după posibilitățile financiare și dorința familiei. În locul prânzului tradițional, multe familii aleg să împartă pachete cu mâncare la plecarea din cimitir. Pr. prof. dr. Ioan Stancu scrie pe larg despre obiceiurile funerare în relație cu alimentele și pomana pe CreștinOrtodox.ro.
11. Un alt obicei funerar care se practică în zilele noastre și este respectat de către creștini este părăstasul. Cunoscută și ca pomenirea celor adormiți, slujba de părăstas se ține cu un număr restrâns de persoane, la 9 zile de la înmormântare, 40 de zile (sau 6 săptămâni), 3 luni, 6 luni, 9 luni, un an și la împlinirea fiecărui an, timp de 7 ani.
Unele obiceiuri funerare se păstrează dintotdeauna și sunt încurajate de către biserică, în timp ce altele își au originea în superstiții păgâne. Organizarea unei înmormântări presupune o mulțime de detalii pe care să le aveți în vedere, tocmai de aceea Sever Funerare vă stă la dispoziție pe tot procesul și preluăm cât mai multe sarcini de pe umerii dumneavoastră.
Obiceiurile funerare au caracter tradițional și nu sunt impuse, dar dacă respectarea datinilor este importantă atunci când pierdeți pe cineva drag, preotul care va oficia slujba este familiar cu toate obiceiurile locului și vă poate îndruma cu sfaturi.
Mai mult decât atât, serviciile noastre funerare includ și asistență pe toată durata pregătirilor pentru înmormântare, astfel că vă sprijinim oricând ne solicitați.
Servicii funerare complete din 2001
